Imagini poetice și semnificații
În a doua strofă, poetul se concentrează pe dimensiunea interioară a ființei. Iubirea, care ar trebui să ofere salvare, este și ea afectată de greutatea plumbului: „Dormea întors amorul meu de plumb". Adverbul „întors" creează misterul poeziei și poate fi interpretat în mai multe feluri: capul în jos (sugerând lipsa speranței), spatele către lume (simbolizând izolarea) sau fața spre apus (sugerând stingerea definitivă).
Limbajul poetic este bogat în figuri de stil, dominante fiind epitetele metaforice construite cu "de plumb". „Florile de plumb" inversează simbolistica tradițională a florilor (viață, bucurie, fragilitate) transformându-le în simboluri ale greutății și rigidității. Similar, „sicriele de plumb" accentuează atmosfera funerară, iar „aripile de plumb" anulează orice posibilitate de înălțare sau eliberare.
Această poezie reușește să transmită stările de angoasă și nevroză specifice simbolismului prin atmosfera de solitudine profundă. Plumbul, prezent în fiecare strofă, devine metafora perfectă pentru spleenul existențial și sentimentul de încremenire ce domină universul bacovian.
🔑 Reține: Bacovia nu folosește plumbul doar ca simbol al greutății, ci și pentru sonoritatea sa apăsătoare, creând o muzicalitate sumbră ce amplifică efectul întregii poezii.