Structura și încadrarea literară
"Plumb" aparține simbolismului românesc, George Bacovia fiind un reprezentant al celei de-a patra etape a acestui curent. Poezia se remarcă prin câteva trăsături esențiale ale simbolismului:
Cuvântul "plumb" devine un simbol central și se repetă de șase ori în text, funcționând și ca laitmotiv al întregii poezii. Această repetiție subliniază apăsarea existențială și monotonia vieții.
Tehnica refrenului este evidentă prin sintagma "stam singur" care apare în ambele strofe, accentuând ideea de solitudine profundă a eului liric.
💡 Somnul la simboliști nu reprezintă odihnă, ci o graniță între viață și moarte, o stare de tranziție spre neființă.
Tema principală a poeziei este moartea, evidențiată prin secvențe semnificative precum "Dormeau adânc sicriele de plumb" - unde somnul simbolizează limita dintre viață și moarte, și "Și-i atârnau aripile de plumb" - unde aripile, simbol al divinității și al înălțării spirituale, sunt îngreunate de plumb, sugerând un zbor în sens invers, către abis.