Trăsături simboliste și tematică
Prima trăsătură simbolistă a poeziei este corespondența dintre realitatea exterioară apăsătoare (sicrie, flori, cavou, vânt) și cea interioară (disperare, spaimă, monotonie, singurătate).
A doua caracteristică simbolistă este muzicalitatea versurilor, creată prin rime consonantice și prin verbele la imperfect care eternizează trăirile eului liric ("stam", "era").
Tema centrală a poeziei este condiția de damnat a poetului izolat într-o societate artificială, marcată de singurătate și imposibilitatea comunicării. Aceasta este dublată de tema morții, văzută ca neant absolut, și de tema iubirii ratate. Motivele cu valoare de simbol sunt multiple: plumbul, cimitirul, sicriul, cavoul, somnul, vântul, frigul și singurătatea.
Prima imagine poetică reflectă tema morții: "Dormeau adânc sicriele de plumb" prezintă lumea ca un imens cimitir. Cavoul sugerează o solitudine eternă: "Stam singur în cavou", iar vântul este singurul element care animă cadrul, creând o muzicalitate asurzitoare.
Observație importantă: Răceala și împietrirea afectivă a lumii, sugerată prin simbolul vântului, corespunde perfect senzației de gol sufletesc resimțită de eul liric.