Nivelurile textului poetic: prozodia și structura
Sonoritatea poeziei "Plumb" se construiește prin elemente fonetice atent alese. Cuvântul central "plumb" are o sonoritate gravă și sumbră, conținând patru consoane "grele" și o singură vocală.
Structura este riguroasă și geometrică, cu rimă îmbrățișată și măsură fixă de 10 silabe. Tehnica repetițiilor, aliterațiile și asonanțele creează o muzicalitate stranie, ca un vaier monoton ce sugerează angoasa existențială.
La nivel morfo-sintactic, folosirea imperfectului ("dormeau", "stam", "era") creează impresia de stagnare a timpului, iar acțiunile par fără finalitate. Paralelismul sintactic evidențiază asocieri macabre sicriu−amor,cavou−mort, subliniind caracterul geometric al compoziției.
💡 Observă cum funcționează: Câmpul lexical al morții ("sicriu", "cavou", "funerar") nu este întâmplător, ci ilustrează cadrul meditației poetice asupra propriei condiții.
Simbolul central "plumb" apare în metafore neobișnuite ("aripile de plumb", "flori de plumb") care conturează ritualul înmormântării propriei existențe. Tabloul static creat prin imagini preponderent vizuale este amplificat de imagini auditive (scârțâitul coroanelor de plumb, strigătul interior de disperare) și tactile (frigul și vântul), toate sugerând disoluția materiei.