Contextul și caracteristicile simbolismului
George Bacovia se încadrează în perioada interbelică, fiind un reprezentant de seamă al simbolismului, curent literar apărut în Europa la sfârșitul secolului XIX. Numele curentului vine de la poetul francez Jean Moréas, care a publicat manifestul "Simbolismul" în 1886.
Simbolismul promovează un concept modern de poezie, caracterizat prin evitarea prozaismului, cultivarea simbolurilor și exprimarea stărilor sufletești. Temele preferate includ singurătatea, toamna, ploaia, plictiseala, cavoul și pustiul - toate prezente în opera bacoviană.
"Plumb" se remarcă prin muzicalitatea sa aparte, creată prin repetiții care imprimă un ritm grav versurilor. Substantivul "plumb" funcționează ca laitmotiv central, iar întreaga structură a poeziei se bazează pe paralelisme sintactice ce adâncesc impresia de repetare obsesivă a unei stări sufletești apăsătoare.
💡 De reținut: "Plumb" este o elegie pe tema singurătății, construită ca un monolog tragic al individului care, negăsind posibilitatea de comunicare cu lumea exterioară, se închide în sine.
Prima strofă descrie spațiul închis al morții, unde existența eului liric este anostă. Câmpul semantic al morții este exprimat prin imagini precum sicriele, care simbolizează spațiul din care nu se poate evada. Metafora "flori de plumb" sugerează că până și natura este materializată, împietrită.
În cea de-a doua strofă, poetul surprinde tragicul existențial, unde orice speranță de salvare este zadarnică. Metafora "amor de plumb" sugerează anularea sentimentului iubirii, iar "aripi de plumb" subliniază eșecul oricărei tentative de evadare. Bacovia se privește din exterior, ca pe un obiect, ilustrând profunda alienare pe care o resimte.