Bacovia și simbolismul în poezia „Plumb"

În „Plumb", Bacovia folosește simbolul central al plumbului ca metaforă a greutății existențiale și a morții. Autorul mărturisește chiar el fascinația pentru acest element, inspirat de simbolistica saturniană din poeziile lui Baudelaire: "Plumbul ars este galben; sufletul ars este galben".

Poezia se încadrează perfect în estetica simbolistă prin atmosfera apăsătoare, muzicalitate distinctă și folosirea sugestiei. Stările de angoasă, singurătate și vid sufletesc sunt transmise cititorului prin corespondențe subtile între elementele poeziei, tehnică tipic simbolistă.

Cu toate acestea, creația bacoviană depășește granițele simbolismului tradițional. Ambiguitatea și ermetismul versurilor, alături de disonanțele stilistice, marchează evoluția spre modernism a poetului. După cum observă criticul Nicolae Manolescu, Bacovia este un poet „modern fiindcă șochează: ochiul, urechea, imaginația, arta."

De reținut! Deși aparține curentului simbolist, Bacovia transcende acest cadru prin originalitatea viziunii și prin capacitatea de a șoca prin imagini și sonorități, devenind astfel un precursor al poeziei moderne românești.