Structura și semnificația poeziei
Poezia "Plumb" este structurată în două catrene ce prezintă două planuri existențiale: unul exterior (cimitirul, cavoul) și unul interior (sentimentele de iubire care provoacă tristețe). Lirismul subiectiv se manifestă prin mărcile lexico-gramaticale specifice: verbe și pronume la persoana I singular ("stam singur", "să strig").
Tema poeziei este simbolică și exprimă condiția decadentă a poetului într-o societate superficială, dezinteresată de valorile artei. Titlul poeziei, "Plumb", este un simbol central - metalul greu sugerează apăsarea sufletească, culoarea cenușie evocă monotonia, iar sonoritatea surdă inspiră închiderea definitivă a spațiului existențial.
Prima strofă sugerează un spațiu închis și sufocant prin simboluri funerare: "sicriele de plumb", "cavou", "funerar veșmânt". Oximoronul "flori de plumb" combină elementul natural al vieții (florile) cu metalul apăsător (plumbul), intensificând sentimentul solitudinii exprimat prin "stam singur".
Important! Simbolurile din câmpul semantic al elementelor funerare pot sugera fie societatea înăbușitoare, fie mediul dezolant, propriul suflet sau destinul potrivnic al poetului.