Structura și trăsăturile poeziei „Plumb"
Poezia este construită din două catrene cu rimă împerecheată, unde măsura versurilor și cecapodalitatea numerică evidențiază intenționalitatea artistică. Între planul real și cel interior se creează o tensiune specifică simbolismului, iar repetarea cuvântului „plumb" de patru ori întărește atmosfera apăsătoare.
„Plumb" întrunește toate trăsăturile genului liric: prezența eului liric, frământările emoționale intense și introspecția profundă. Bacovia transformă această poezie într-o adevărată artă poetică, dezvăluind o lume interioară dominată de singurătate, moarte și anxietate existențială.
Simbolistica bogată include metafore precum „dormeau adânc sicriele de plumb" și epitete precum „noroi de plumb", toate contribuind la crearea unei atmosfere sufocante. Antiteza dintre „dormea întors amorul de plumb" și „eu singur, eu singur... stam să-ascult" accentuează izolarea profundă a eului liric.
Important de reținut: Plumbul devine simbolul central al poeziei, reprezentând greutatea existențială, suferința, moartea spirituală și închiderea în sine - elemente definitorii pentru universul bacovian.
Eul liric bacovian apare izolat, trăind o criză existențială profundă. Comunicarea sa este minimală, bazată pe cuvinte, nu pe simțuri, iar întreaga poezie poate fi interpretată ca o experiență a singurătății și a claustrării sufletești. Această atmosferă sumbră face din „Plumb" una dintre cele mai reprezentative creații simboliste românești.