Oracolul de Mircea Cărtărescu
Într-o zi obișnuită, în liniștea clasei, naratorul simte un sunet ciudat, asemănător cu „stingerea unui puls". Apoi, se întâmplă ceva neașteptat - percepe cum palma sa începe să-și piardă conturul, dispărând treptat în câteva minute. Imaginează-ți cum ar fi să-ți vezi propria mână dispărând în fața ochilor!
După acest eveniment straniu, rămâne doar un mic punct negru pe locul palmei. Colegii de clasă observă situația și încep să plângă, profesoara se sperie și fuge să caute ajutor, în timp ce naratorul rămâne singur, confuz și speriat.
În ziua următoare, lucrurile devin și mai complicate. Naratorul este dus la spital, unde medicii descoperă ceva neobișnuit în sângele său. Părinții, foarte îngrijorați, se gândesc să-l trimită într-un preventoriu (un fel de sanatoriu pentru copii).
Moment de reflecție: Ce crezi că s-a întâmplat cu adevărat? Uneori, Cărtărescu folosește elemente fantastice pentru a explora emoții profunde sau experiențe dificile din copilărie.
Toată această întâmplare schimbă viața personajului, transformându-l într-un tablou al fricii și confuziei în ochii colegilor de școală, care acum îl privesc diferit.