Cronologia literaturii române pentru Bacalaureat
Literatura română se împarte în mai multe perioade distincte, fiecare cu particularitățile și operele sale reprezentative. Începând cu perioada pașoptistă (1830-1860), continuând cu epoca marilor clasici (1860-1885), simbolismul ca precursor al modernismului (1885-1920) și perioada interbelică (1920-1945), fiecare etapă a contribuit esențial la dezvoltarea culturii noastre.
În 1840 apar lucrări fundamentale precum „Alexandru Lăpușneanul" de Costache Negruzzi și primul număr al revistei „Dacia Literară". Epoca marilor clasici aduce capodopere precum „Floare albastră" (1873) și „Luceafărul" (1883) ale lui Mihai Eminescu, „Povestea lui Harap-Alb" (1877) de Ion Creangă, „Moara cu noroc" (1881) de Ioan Slavici și „O scrisoare pierdută" (1884) de I.L. Caragiale.
Simbolismul și perioada interbelică marchează un moment de modernizare a literaturii române prin opere precum „Plumb" (1916) de George Bacovia, „Ion" (1920) de Liviu Rebreanu, „Testament" (1927) de Tudor Arghezi și „Enigma Otiliei" (1938) de G. Călinescu. După al Doilea Război Mondial, perioada postbelică aduce opere valoroase chiar și în contextul cenzurii, cum ar fi „Moromeții" (1955) de Marin Preda sau „Iona" (1968) de Marin Sorescu.
Pro-tip: Memorează cronologic cel puțin o operă reprezentativă pentru fiecare perioadă literară. Vei putea astfel să încadrezi mai ușor orice operă în contextul său istoric și să înțelegi mai bine trăsăturile fiecărei perioade.