Scene semnificative
Scena inițială dintre Tipătescu (prefectul județului) și Pristanda (polițistul credincios) reflectă perfect imaginea structurilor oficiale corupte. Șeful știe de micile infracțiuni comise de Ghiță, cum ar fi furtul din banii pentru steaguri, dar le trece cu vederea în schimbul loialității absolute. La rândul său, Ghiță cunoaște relația extraconjugală dintre Tipătescu și soția "prezidentului", dar tace pentru beneficiile materiale.
O altă scenă relevantă este cea în care Zoe joacă un adevărat teatru al slăbiciunii feminine pentru a-l convinge pe Tipătescu să îl susțină pe Cațavencu în alegeri. Ea folosește toate mijloacele din arsenalul emoțional feminin - plânge, amenință, șantajează - până când Tipătescu cedează în fața emoțiilor.
Titlul piesei este un element de structură semnificativ. Scrisoarea pierdută reprezintă dovada unei relații extraconjugale, reflectând tema imoralității atât în viața de familie, cât și în cea politică. Lupta pentru putere se desfășoară în culise, ambii pretendenți la funcții înalte folosind scrisoarea de amor. Articolul nehotărât "o" exprimă banalitatea și repetabilitatea situației.
Observație importantă! Toate elementele piesei, de la titlu până la final, contribuie la expunerea ipocriziei și a corupției din societate, conferind operei o valoare satirică excepțională.