Deznodământul și actualitatea operei
Conflictul piesei atinge punctul culminant când Agamemnon Dandanache este numit candidat la deputăție din partea puterii, în detrimentul lui Cațavencu. Situația se rezolvă aparent când scrisoarea revine la destinatar, dar deznodământul nu aduce nicio schimbare reală în sistemul politic - este doar o rotație a acelorași practici corupte.
Ceea ce face "O scrisoare pierdută" o operă nemuritoare este actualitatea sa necontenită. Contrastul dintre aparență și esență continuă să domine instituțiile statului și în zilele noastre. Personajele lui Caragiale - politicianul corupt, funcționarul slugarnic, demagogul, cetățeanul dezorientat - sunt recognoscibile și în societatea contemporană.
Finalul piesei aduce o reconciliere de suprafață între personaje, însă sistemul defect rămâne neschimbat. Cațavencu, după ce a fost huiduit și înjosit, ajunge să țină un discurs patriotic alături de foștii săi adversari, demonstrând principiul caragialian conform căruia în politica românească, "după furtună vine calm, după război vine pace și după împroșcare cu noroi vine... pupat toți piața Endependenți".
💬 "O scrisoare pierdută" nu e doar o comedie care ne face să râdem, ci și o oglindă care ne arată defectele societății noastre. Rămâne la fel de relevantă astăzi pentru că, din păcate, multe dintre problemele politice și sociale satirizate de Caragiale nu au fost încă rezolvate.