Semnificațiile și concluzia piesei
Comicul de situație provine din împrejurările surprinzătoare în care sunt puse personajele - pierderea și găsirea repetată a scrisorii sau încurcăturile lui Dandanache. Aceste situații generează confuzii și coincidențe care amplifică efectul comic.
Fiecare personaj reprezintă un tip social specific epocii: Zaharia Trahanache este încoronatul, Nae Cațavencu - demagogul, Ghiță Pristanda - slujbașul umil, Zoe - cocheta, Ștefan Tipătescu - junele-prim, iar Agamemnon Dandanache - parvenitul și prostul viclean. Prin aceste tipologii, Caragiale critică moravurile societății românești.
Comicul de intenție reflectă atitudinea autorului față de personajele sale. Deși le satirizează, Caragiale le tratează cu o anumită afecțiune, plasându-le în situații absurde pentru a evidenția defectele societății. Finalul piesei este amar: nu cel mai bun câștigă în lupta politică, ci cel mai priceput în lupta pentru putere.
Concluzia piesei subliniază că, într-o lume dominată de interese meschine, "micile pasiuni" dispar când apar interese mai mari, iar compromisul devine regula de bază. Prin această piesă de o originalitate incontestabilă, I.L. Caragiale rămâne cel mai mare dramaturg din literatura română, operele sale fiind jucate pe scene din întreaga lume.
Reține! Deși scrisă acum mai bine de un secol, comedia "O scrisoare pierdută" rămâne actuală prin tipurile umane și situațiile politice prezentate, demonstrând că moravurile criticate de Caragiale continuă să existe în societatea contemporană.