Elemente comice și de compoziție
O altă scenă reprezentativă este discursul lui Cațavencu, care ilustrează perfect comicul de limbaj și moravuri. Personajul își construiește ipocrit o imagine de patriot îngrijorat de soarta țării, dar exprimarea sa trădează lipsa de cultură: „Industria română e admirabilă, sublimă, dar lipsește cu desăvârșire". Utilizarea greșită a termenilor („capitaliști" pentru locuitorii capitalei) subliniază ignoranța mascată de un fals intelectualism.
Titlul operei reprezintă un important element de compoziție, simbolizând corupția și evidențiind ideea că funcțiile politice nu se obțin pe baza meritelor, ci prin șantaj și mijloace imorale. Scrisoarea de amor pierdută de Zoe devine instrumentul central al intrigii, subliniind contrastul comic dintre aparență și esență în lumea politică.
Limbajul personajelor constituie principala modalitate de caracterizare indirectă, individualizându-le. Formele greșite, erorile de exprimare și ticurile verbale dezvăluie incultura și parvenitismul. De exemplu, Trahanache deformează neologismele („sotietate", „printip", „dipotat") și are ticul verbal „Aveți puțintică răbdare", exprimându-se confuz și cu greșeli gramaticale.
Nu uita! În spatele umorului savuros, Caragiale oferă o critică socială profundă, invitându-ne să reflectăm asupra propriei noastre societăți. Când râzi de personajele lui Caragiale, râzi de fapt de eternele slăbiciuni umane care traversează epocile.