Noțiuni de vocabular

Toate cuvintele dintr-o limbă formează lexicul sau vocabularul acelei limbi. Acesta are două părți principale: lexicul de bază (cuvintele folosite des în viața de zi cu zi) și masa vocabularului (cuvinte mai puțin cunoscute, cum ar fi regionalismele sau neologismele).

Unitatea de bază a lexicului este cuvântul (numit și lexem). Fiecare cuvânt are o formă (învelișul de sunete) și un conținut (sensul său). Cuvintele pot fi monosemantice (au un singur sens, ca "pix" sau "azot") sau polisemantice (au mai multe sensuri, ca "foc", "gură", "cap").

Când vorbim despre sensurile cuvintelor, avem sensul propriu de bază (primul sens din dicționar), sensul propriu secundar (înrudit cu cel de bază) și sensul figurat (înțelesul expresiv, folosit adesea în literatură).

Știai că? Majoritatea cuvintelor din limba română sunt polisemantice - au mai multe sensuri diferite care s-au dezvoltat în timp, ceea ce face limba noastră atât de bogată și expresivă!

În vocabular întâlnim mai multe categorii semantice:

• Sinonimele: cuvinte cu sensuri asemănătoare $a uni - a lega$
• Antonimele: cuvinte cu sensuri opuse (întuneric ≠ lumină)
• Omonimele: cuvinte cu forme identice dar sensuri diferite, cum ar fi omografele $veselă - bucuroasă/veselă - vase de bucătărie$ și omofonele $sau/s-au; sa/s-a$
• Paronimele: cuvinte cu sensuri diferite și forme asemănătoare

Atenție la pleonasm - o greșeală de exprimare în care repeți cuvinte cu același sens într-un enunț! Lexicul se îmbogățește mereu prin mijloace interne și externe, pe care le vom explora în continuare.