Mutația valorilor estetice și sincronismul lovinescian
Ideea fundamentală a teoriei lui Lovinescu este că esteticul se schimbă odată cu epoca și societatea. Spre deosebire de tradiționaliștii precum N. Iorga, el susține că valoarea unei opere nu este fixă și imuabilă, ci se modelează în funcție de gustul publicului și de contextul istoric.
Lovinescu dezvoltă teoria sincronismului - conceptul că literatura română trebuie să se sincronizeze cu cea europeană, urmând tendințele moderne. El neagă ideea că operele clasice sunt valoroase doar pentru că „au rezistat în timp", criticând astfel tradiționalismul absolut. În viziunea sa, arta trebuie să exprime contemporaneitatea și să fie în pas cu societatea.
Ca fondator al cenaclului „Sburătorul" (București, 1919), Lovinescu a promovat activ modernismul interbelic, sprijinind autori importanți precum Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și Ion Barbu. Activitatea sa critică a creat un spațiu esențial pentru dezvoltarea literaturii române moderne.
Notă: Teoria mutației valorilor estetice ne învață un adevăr valabil și astăzi - arta vie este cea care rezonează cu prezentul, iar valorile culturale evoluează constant, la fel ca societatea însăși.