Declinul unei lumi
Moromete se confruntă cu consecințele grave ale plecării fiilor săi. Nevoit să vândă o parte din pământuri pentru a-și achita datoriile, el trăiește o mare suferință. Pierderea pământului simbolizează declinul său, reprezentând nu doar o sursă de venit, ci și mândria sa de gospodar.
Schimbările sociale din sat devin tot mai evidente. Reforma agrară și influențele politice afectează viața țăranilor, iar satul începe să se transforme sub presiunea noilor realități economice, marcând sfârșitul unei epoci.
La fierăria lui Iocan, locul tradițional de întâlnire al țăranilor, discuțiile devin tot mai tensionate. Moromete, altădată liderul neoficial al dezbaterilor, este acum tot mai tăcut și introspectiv, simțindu-se depășit de noile schimbări care au loc în jurul său.
Romanul se încheie cu o imagine simbolică: Ilie Moromete stă pe prispă, gânditor și abătut, reflectând asupra schimbărilor din familie și din sat, reprezentând astfel sfârșitul unei lumi tradiționale țărănești care nu mai poate rezista în fața modernizării.
Reflecție finală: Imaginea lui Moromete pe prispă, singur și gânditor, simbolizează declinul unei întregi clase sociale - țărănimea tradițională - care nu își mai găsește locul într-o lume în schimbare rapidă.