Modernismul: Origini și Caracteristici
Termenul de modernism provine din latinescul "moro" (recent) și desemnează tot ce este nou, anticonservator, ieșit din tiparele obișnuite. Nu trebuie confundat cu modernitatea, termen folosit în sens mai general, care uneori înlocuiește sau asimilează alte concepte similare.
Teoreticienii modernismului au adus contribuții esențiale la definirea acestuia. Hugo Friedrich, în lucrarea "Structura liricii moderne", consideră că principiul poeziei moderne este anormalitatea, definind modernismul drept un "romantism deromantizat" în care libertatea limbajului poetic devine scop în sine. Eugen Lovinescu, prin cenaclul "Zburătorul", a promovat conceptele de imitație și sincronism ca fundamente ale modernismului românesc.
Principalele trăsături ale modernismului includ o viziune poetică intelectualizată, cu funcție de cunoaștere, și principiul fanteziei dictatoriale. De asemenea, principiul disonanței face ca eul liric să nu mai stabilească relații armonioase cu sine sau cu ceilalți. Limbajul poetic suferă transformări radicale prin metafore și imagini artistice șocante, invenții lexicale, combinații originale și resemantizarea cuvintelor.
De reținut! În literatura modernistă, sensibilitatea tradițională a inimii este înlocuită cu sensibilitatea imaginației, iar discursul tinde spre ermetizare (devine greu de înțeles).
Alte caracteristici definitorii sunt: cultivarea textului de tip autarhic (independent, care se susține singur), abandonarea canoanelor prozodice tradiționale, introducerea categoriilor estetice negative și tendința spre depersonalizarea și dezumanizarea artei.