Specie literară și caracteristici
"Moara cu noroc" este o nuvelă psihologică centrată pe frământările de conștiință ale protagonistului. Conflictul interior al lui Ghiță și tehnicile de modelare psihologică fac din această operă un exemplu clasic de analiză a degradării morale.
Titlul este profund ironic - cârciuma numită "Moara cu noroc" aduce de fapt ghinion celor implicați. Principalele personaje sunt Ghiță (protagonistul măcinat de dorința de îmbogățire), Ana (soția lui), Lică Sămădăul (un personaj negativ, pocar), Pintea (jandarmul), Petrișor (fiul lui Ghiță) și Buză-Ruptă (sluga lui Lică).
Nuvela prezintă un narator obiectiv și omniscient, folosind limbaj regional ardelenesc care sporește autenticitatea. Opera începe cu un adevărat îndemn moral: "Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit" și se încheie fatalist cu "așa le-a fost data".
De reținut! Nuvela explorează atent psihologia personajelor, arătând cum ambițiile materiale pot corupe caracterul uman și pot distruge valorile morale fundamentale.
Curent literar și structură
Opera aparține realismului prin temă (soarta unei familii), veridicitatea întâmplărilor și atitudinea critică față de societate. Totodată, prezintă elemente de clasicism prin scopul moralizator și structura simetrică (17 capitole).
Scrisă în 1881, acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, de la Sf. Gheorghe la Paște, într-un spațiu simbolic - la răscruce de drumuri. Această poziționare reflectă și dilemele morale ale personajelor.
Tema principală o constituie consecințele nefaste ale dorinței de îmbogățire, explorată prin două conflicte esențiale: unul interior (lupta lui Ghiță între dorința de a rămâne om integru și cea de îmbogățire) și unul exterior (tensiunea dintre Ghiță și Lică).