Tehnici de caracterizare și conflictul interior
Modalitățile de caracterizare sunt esențiale pentru această nuvelă, specia epicului în care accentul cade pe evoluția personajului și mai puțin pe acțiune. Caracterizarea directă se realizează prin autocaracterizare, prin narator și prin celelalte personaje. Lică îi spune: „Ai fost om cinstit și am făcut din tine om vinovat", speculând patima lui Ghiță pentru bani. Soacra sa observă că „îi râde inima când își vede sporul", iar Ana ajunge să-l disprețuiască, numindu-l „muiere îmbrăcată în haine bărbătești".
Naratorul îi schițează un portret fizic succint („înalt și spătos"), dar insistă pe profilul moral („harnic și sârguitor"). Prin autocaracterizare, Ghiță își justifică defectele: „este în mine ceva mai presus de voința mea" sau „ce să fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu". Lui Lică îi declară că „oamenii ca mine sunt prieteni neprețuiți, dar slugi periculoase", dezvăluind inițial un caracter puternic când afirmă: „eu nu sunt om să mă ții de frică, ci cată să ajungi la bună înțelegere cu mine".
Conflictul nuvelei este complex - social, psihologic și moral - și joacă un rol crucial în evoluția personajului. Lupta internă a lui Ghiță, între dorința de a rămâne integru și tentația îmbogățirii, constituie esența transformării sale dramatice.
Pont pentru analiză: În interpretarea personajului Ghiță, urmărește evoluția conflictului interior, care dezvăluie slăbiciunile și contradicțiile firii umane în fața tentațiilor materiale.