Contextul și structura poemului
Aparținând curentului literar romantism, "Luceafărul" îmbină elementele lirice, epice și dramatice într-o creație complexă. Poemul a fost inspirat din basmul popular românesc "Fata din grădina de aur" și mitul autohton al zburătorului, elemente ce reflectă influența romantismului.
Structurat în 98 de catrene, poemul îmbină armonios două planuri: universal-cosmic și uman-terestru. Compoziția simetrică se manifestă în patru tablouri distincte, cu rimă încrucișată și ritm iambic, caracteristici ce susțin muzicalitatea versurilor.
Din punct de vedere simbolic, Luceafărul reprezintă geniului absolut, fiind cel mai strălucitor astru. Prima secvență începe cu formula specifică basmului "A fost o dată ca-n povești / A fost ca niciodată", introducând povestea fantastică dintre Luceafăr și fata de împărat.
💡 Metamorfozele Luceafărului (angelică și demonică) reprezintă un element specific romantic și simbolizează capacitatea geniului de a transcende limitele fizice.
Fata, "prea frumoasă" și "din rude mari împărătești", îl invocă pe Luceafăr să coboare în lumea ei. Întâlnirile dintre cei doi se desfășoară în visul fetei sau oglindă, elemente specifice romantismului. Luceafărul se metamorfozează de două ori: într-o ipostază angelică ("tânăr voievod") și una demonică, aflate în antiteză.