Structura în tablouri și semnificațiile poemului
"Luceafărul" este organizat în patru tablouri distincte, fiecare cu o semnificație aparte. Primul tablou prezintă povestea de iubire imposibilă dintre fata de împărat și Luceafăr, începând cu versurile "A fost odată ca în povești / A fost ca niciodată", care sugerează caracterul narativ al poemului.
În al doilea tablou, acțiunea se mută exclusiv în planul terestru, unde se dezvoltă idila dintre Cătălin și Cătălina. Asemănarea numelor sugerează în mod subtil asemănarea dintre oamenii obișnuiți, care aparțin aceleiași lumi. Al treilea tablou se desfășoară în plan cosmic, descriind călătoria Luceafărului prin univers și evidențiind egoismul ființelor umane.
Ultimul tablou reunește planul terestru și cosmic, subliniind prin versul "Să-ți fie dragul cum îți este" egoismul uman care urmărește doar fericirea personală. Unicitatea fetei de împărat este reliefată prin comparații biblice și cosmice: "cum e fecioara între sfinți" și "luna între stele".
💡 Eminescu valorifică mitul zburătorului în primul tablou, când fata de împărat îl visează pe Luceafăr în ipostaze contrastante: cu chip îngeresc și apoi demonic.
Din punct de vedere stilistic, poemul prezintă rimă încrucișată și versuri de 7-8 silabe. Prin această capodoperă, Eminescu surprinde cu măiestrie defectele caracterului uman și condiția tragică a geniului în societate, construind o operă profund romantică prin tematica abordată, motivele literare și imaginile artistice folosite.