ARGUMENTE PENTRU APARTENENȚA LA ROMANTISM
Romantismul operei este evidențiat în primul rând prin antiteza, figura de stil dominantă a textului. Contrastele puternice precum "eu sunt veșnic/tu ești muritor" sau "Căci eu sunt vie, tu ești mort" subliniază incompatibilitatea dintre lumea geniului și cea terestră. Cele două înfățișări ale Luceafărului - angelică și demonică - reflectă dualitatea romantică a personajului.
Un alt element romantic important este îmbinarea genurilor literare: epic (prin povestea preluată din legende), liric (prin exprimarea sentimentelor și pasteluri) și dramatic (prin dialogurile dintre personaje). Această fuziune de genuri este specifică esteticii romantice, care respinge canoanele clasiciste rigide.
Tema centrală a poeziei este iubirea imposibilă dintre un om comun (Cătălina) și un spirit superior Hyperion/Luceafa˘rul. Conflictul se naște din incompatibilitatea fundamentală a celor două lumi: cea celestă, eternă, și cea terestră, efemeră. Acest conflict ilustrează perfect viziunea romantică asupra condiției geniului, mereu izolat și neînțeles.
Reține: Poemul explorează două teme fundamentale eminesciene: condiția geniului în raport cu lumea și iubirea ca formă de cunoaștere, ambele esențiale pentru înțelegerea romantismului.