Leoaică tânără, iubirea - Analiză literară
Nichita Stănescu, reprezentant de seamă al neomodernismului românesc, creează în această poezie o viziune originală asupra iubirii. Tema centrală o constituie efectele copleșitoare ale sentimentului erotic asupra ființei poetice - un sentiment care năvălește ca un animal de pradă în spațiul sensibilității.
Titlul folosește o metaforă transparentă care sugerează extazul poetic în fața apariției neașteptate a iubirii, văzută ca un animal de pradă agresiv - "leoaica tânără". Poezia este structurată în trei secvențe lirice care urmăresc transformarea eului poetic sub impactul acestui sentiment.
Prima strofă vizualizează iubirea ca o leoaică agresivă care sare în fața eului liric, cu efecte devoratoare asupra identității. Pronumele la persoana I ("mi", "mă") accentuează confesiunea și surpriza în fața forței devastatoare a sentimentului. În strofa a doua, efectul psihologic se amplifică, iubirea reorganizând întreaga natură în jurul eului într-un "cerc de-a dura", simbol al perfecțiunii.
Descoperă mai mult: Observă jocul cercurilor concentrice din a doua strofă - acest simbol al perfecțiunii sugerează modul în care iubirea reordonează universul după propriile legi, transformând eul liric într-un adevărat "centrum mundi".