Formele de manifestare a neomodernismului românesc postbelic
Neomodernismul românesc s-a manifestat începând cu anii '60, când regimul comunist a permis o oarecare relaxare ideologică. Poeți precum Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Ana Blandiana au redescoperit libertatea de expresie, experimentând cu limbajul poetic și reintroducând metafora în discursul literar.
În proză, neomodernismul a adus tehnici narative inovatoare, precum monologul interior, fluxul conștiinței și fragmentarismul. Autori ca Marin Preda, Augustin Buzura și Nicolae Breban au creat personaje complexe, explorând condiția umană sub totalitarism într-un mod subtil și nuanțat.
Teatrul neomodernist, prin Marin Sorescu sau Dumitru Radu Popescu, a folosit parabola și alegoria pentru a transmite mesaje subversive, ocolind astfel cenzura. Critica literară, reprezentată de Nicolae Manolescu sau Eugen Simion, a reînnodat legăturile cu tradiția interbelică și a promovat valorile estetice autentice.
Știai că? Neomodernismul românesc nu este o simplă copie a modernismului interbelic, ci o reinventare a acestuia în contextul unui regim totalitar, folosind subtilități stilistice și simboluri pentru a transmite adevăruri interzise oficial.