Joc secund - analiză literară
Poezia „Joc secund" transformă realitatea concretă într-un univers artistic ideal. Actul creator este prezentat ca un proces similar creației divine, unde poetul separă esențialul de neesenţial, rezultând arta ca „joc secund, mai pur" - o formă sublimată a realității.
Poetul apare în a doua strofă ca mediator între realitate și absolut. Metafora ermetică „nadir latent" sugerează că lumea ascunde adâncimi nebănuite pe care doar poezia le poate dezvălui. Poetul transformă nadirul în zenit printr-un act creator ce aspiră spre perfecțiune, „harfa" devenind simbolul poeziei, iar „zborul invers" ilustrând mișcarea de la concret spre abstract.
Atenție! „Meduzele" sunt metafore pentru creațiile poetice fragile, protejate de „clopotele verzi", subliniind natura efemeră dar prețioasă a artei.
La nivel stilistic, textul impresionează prin limbajul ermetic și metaforele complexe („nadir latent", „adâncul acestor calme creste"). Lexicul abundă în termeni abstracți și neologici, reflectând formația matematică a autorului și aspirația spre absolut. Prin această poezie, Ion Barbu transformă creația poetică într-o cale de transcendență și autocunoaștere, sublimând realitatea în artă pură.