Poezia "Izvorul nopții" de Lucian Blaga
Titlul poeziei este o metaforă expresivă care îmbină un element terestru (izvorul) cu unul cosmic (noaptea). Prin această îmbinare, poetul sugerează că ochii negri ai iubitei reprezintă sursa din care se revarsă misterul și frumusețea nopții.
Eul liric descrie ochii iubitei ca fiind "adânci" și plini de mister, comparându-i cu lumina care îi luminează viața. Negrul din privirea iubitei simbolizează misterul universului și se identifică cu întunericul nocturn care acoperă întregul spațiu: "ca ochii tăi, adâncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi și peste munți și peste șesuri".
Poetul transmite sentimente profunde de dragoste și admirație folosind un limbaj artistic expresiv, plin de figuri de stil și imagini artistice. Prin vocea poetică, el reușește să comunice emoții intense și gânduri profunde despre iubirea sa.
Descoperă și tu! Observă cum Blaga transformă un detaliu fizic (ochii iubitei) într-o metaforă cosmică. Poți identifica și alte poezii în care elemente simple devin simboluri universale?