Structura și temele romanului Ion
Ion este construit pe două mari capitole care reflectă perfect dilemele protagonistului: "Glasul pământului" și "Glasul iubirii". Această structură duală evidențiază conflictul interior al lui Ion, prins între obsesia pentru avere și sentimentele autentice.
Tema centrală a operei este setea de pământ, care devine forța motrice a acțiunilor personajului principal. Ion al Glanetașului, un țăran sărac dar ambițios, este hotărât să-și depășească condiția socială prin căsătoria cu Ana, fiica unui țăran înstărit. În contrast, iubirea autentică o simte pentru Florica, fata frumoasă dar săracă, ilustrând perfect conflictul interior care îl macină.
Romanul se încadrează în realismul obiectiv, evidențiat prin naratorul omniscient și impersonal, prin descrierile detaliate și prin prezentarea obiectivă a mediului social. Rebreanu construiește o adevărată monografie a satului transilvănean, cu toate straturile sociale și mentalitățile specifice.
Moment-cheie: Scena în care Ion îngenunchează și sărută pământul reprezintă esența personajului său - o pasiune materială atât de puternică încât devine aproape mistică, depășind orice sentiment uman.
Personajul principal este complex și contradictoriu, un exemplu perfect de construcție realistă. Inițial harnic și inteligent, Ion devine treptat viclean și lipsit de scrupule în urmărirea scopului său. Odată ce obține pământul dorit, brutalitatea sa față de Ana duce la sinuciderea acesteia, prefigurând propriul său sfârșit tragic.