Caracterizarea lui Ion
Ion este construit ca un personaj complex, reprezentând tipul țăranului sărac și ambițios. Din punct de vedere moral, este tipul arivistului fără scrupule, necinstit și agresiv în atingerea scopurilor sale. Psihologic, este un ambițios desumanizat de lăcomie.
Trăsătura sa fundamentală - patima pentru pământ - este magistral ilustrată în celebrul capitol "Glasul pământului". Momentul simbolic când Ion sărută pământul "ca pe o ibovnică" relevă relația aproape erotică cu acesta. După obținerea averii prin căsătoria cu Ana, atitudinea sa se schimbă complet, umblând țanțoș prin sat.
Caracterizarea directă vine atât de la narator "iuteșiharniccama˘−sa", cât și de la celelalte personaje: Vasile Baciu îl numește "tâlhar" și "sărăntoc", iar preotul Belciug îl consideră "capul tuturor relelor din sat". Însă mai relevantă este caracterizarea indirectă, prin comportamentul său brutal (bătăile aplicate Anei, conflictele cu socrul) care demonstrează dezumanizarea personajului.
Reflecție! Conflictul fundamental din roman se stabilește între Ion și propria lăcomie pentru pământ, transformându-l dintr-un țăran harnic într-un personaj tragic, victimă a propriilor pasiuni distructive.