Caracteristici stilistice și structură
Proza lui Rebreanu impresionează prin atributele realiste: narațiunea la persoana a III-a, autorul omniscient și obiectiv, și personaje surprinse în mediul lor natural. Scriitorul însuși mărturisea: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana I" și "Prefer expresia să fie bolovanoas, decât șlefuit și neprecisă."
Titlul, un simplu substantiv propriu - numele protagonistului, funcționează ca o cheie interpretativă. Inițial, romanul trebuia să se numească "Zestrea", dar editorii au optat pentru un titlu mai direct. Tema principală este condiția țăranului în raport cu pământul, element ce conferă statut social și respect.
Romanul este structurat în două cărți sugestive: "Glasul pământului" și "Glasul iubirii", organizate în 13 capitole, ale căror titluri rezumă conținutul (tehnică numită "la mise en abîme").
Specifică prozei obiective, structura circulară incipit−final validează viziunea lui Rebreanu despre roman ca "corp sferoid". Incipitul prezintă o panoramă a satului, drumul ca supra-personaj, iar finalul aduce refacerea echilibrului printr-o perspectivă inversă.