Caracterizare generală
Perioada interbelică marchează apogeul literaturii române, cu o explozie de formule literare și diversitate tematică. Realismul, curent dominant în această epocă, se definește prin reprezentarea autentică a realității, prin descrieri precise ale mediului și epocii, și printr-un stil sobru, impersonal.
Liviu Rebreanu se impune ca un pilon esențial în dezvoltarea romanului românesc. El stabilește o legătură profundă între țăran și problematica identității naționale, văzând în oamenii din mediul rural prototipul poporului român. Personajele sale sunt puternic determinate social, fiind influențate decisiv de mediul în care trăiesc.
Romanul "Ion" poartă numele protagonistului principal - un țăran ardelean cu destin individual, care sfidează ordinea socială prestabilită. Tema centrală a operei o constituie viața rurală, cu accent pe problematica pământului și lupta unui țăran sărac pentru a obține această resursă vitală. Structura tematică este complexă, abordând aspecte multiple: societatea rurală, discrepanța dintre bogați și săraci, familia, dragostea, precum și rolul intelectualului într-o societate tradițională.
Știai că? "Ion" este considerat primul roman obiectiv din literatura română, Rebreanu reușind să creeze o frescă socială completă a satului ardelean de la începutul secolului XX.
Din perspectivă socială, Ion reprezintă tipul țăranului universal, obligat să se confrunte cu o lume în care valoarea umană se măsoară prin avere. Contrastul social este evidențiat prin relația dintre Ion - fiul sărac al lui Alexandru Glanetașu și Ana - fiica bogatului Vasile Baciu. În universul satului lui Rebreanu, regulile și ierarhiile sunt clar stabilite, iar factorul material determină poziția socială a fiecărui individ.