Analiza nuvelei „Moara cu noroc"
Titlul nuvelei este profund ironic - „Moara cu noroc" devine de fapt o „moară cu nenoroc", un loc care aduce nenorocire. Cârciuma, așezată simbolic între bine și rău, reprezintă opțiunile morale ale lui Ghiță și sugerează măcinarea sufletească a personajelor prinse în vârtejul patimilor.
Structura nuvelei este simetrică, începutul și sfârșitul fiind marcate de cuvintele înțelepte ale bătrânei „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit." Această filozofie tradițională contrastează cu dorința de schimbare și îmbogățire a lui Ghiță. Finalul, când bătrâna își ia copiii și „pleacă mai departe", sugerează continuitatea vieții chiar și după tragedie.
Reține! Conflictul central al nuvelei este unul psihologic, reflectând lupta interioară a lui Ghiță, care se manifestă apoi în exterior prin confruntarea cu Lică Sămădăul.
Ghiță parcurge un dramatic traseu al dezumanizării, trecând de la un om cu principii la un complice în afaceri ilegale. El se află permanent între două simboluri Ana (reprezentând familia, iubirea, liniștea) și Lică (reprezentând bogăția și atracția banilor). Incapabil să reziste tentației materiale, Ghiță își pierde luciditatea și familia, ajungând până la crimă și sfârșind tragic.
„Moara cu noroc" se încadrează perfect în categoria nuvelei realiste psihologice, analizând cu profunzime conflictul interior al personajului principal și procesul său de degradare morală cauzat de dorința de îmbogățire.