Caracteristici și încadrare literară
"Povestea lui Harap-Alb" este considerată de criticul George Călinescu o sinteză perfectă de realism și fabulos. Realismul se reflectă în descrierea impersonală a mediului și a personajelor, care deși sunt din lumea basmului, au trăsături umane recognoscibile.
Personajele lui Creangă sunt construite cu un caracter tipic - Harap-Alb este eroul, Spanul reprezintă răufăcătorul, iar Sfânta Duminică este îndrumătorul binevoitor. Cei cinci tovarăși ai lui Harap-Alb sunt descriși cu expresii ce trimit la ființa umană: "dihanie de om", "namilă de om", ceea ce accentuează caracterul realist al narațiunii.
Limbajul naratorului contribuie semnificativ la impresia de real, deși acțiunea este fabuloasă. În esență, opera poate fi considerată un bildungsroman cu subiect fabulos, structurat în modalități de exprimare realistă. Finalul reflectă stratificarea socială: "Iar pe la noi cine are bani bea și mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă."
Reține! Deși este un basm, opera conține numeroase elemente de realism, inclusiv în limbaj și construcția personajelor, ceea ce face din "Povestea lui Harap-Alb" o creație unică în literatura română.
Totuși, basmul păstrează și elemente fantastice tradiționale: repere spațio-temporale vagi, clișee compoziționale și elemente magice (licoare somnoroasă, aripă de furnică, cifra trei, apă vie și apă moartă). Tema centrală este drumul inițierii unui tânăr, urmărind transformarea sa și triumful binelui asupra răului.