Finalul poveștii și semnificațiile ei
Pe drumul de întoarcere, tovarășii năzdrăvani își iau rămas bun, iar între Harap-Alb și Fata împăratului Roș înflorește dragostea. Ajunși la împărăția lui Verde-împărat, Spânul, orbit de frumusețea fetei, încearcă să o îmbrățișeze, dar este respins. Fata dezvăluie adevărul despre Harap-Alb, iar Spânul, furios, îl ucide pe acesta.
Dreptatea învinge când calul năzdrăvan îl pedepsește pe Spân, iar fata îl readuce la viață pe Harap-Alb folosind smicelele de măr și apa vie. În final, cei doi se căsătoresc și primesc împărăția, sărbătorind alături de toți cei care i-au ajutat.
Povestea este plină de simboluri importante: calul năzdrăvan (loialitatea și ajutorul divin), Sfânta Duminică (binele dezinteresat), Spânul (răul și viclenia), iar probele prin care trece eroul simbolizează drumul spre maturizare și înțelepciune.
Ion Creangă folosește un limbaj popular, plin de zicători și expresii umoristice, creând o atmosferă autentică de basm românesc. Formula "Amu cică era odată..." deschide povestea, iar expresii precum "La plăcinte, înainte / Și la război, înapoi" adaugă ironie și farmec narațiunii.
Reține! Mesajul central al poveștii este că binele învinge întotdeauna răul, iar valorile precum curajul, bunătatea și prietenia sunt mai puternice decât orice viclenie. Harap-Alb reușește să treacă de toate obstacolele nu doar prin propriile puteri, ci și cu ajutorul celor pe care i-a tratat cu respect.