Caracterizare Harap-Alb
Ion Creangă, unul dintre marii clasici ai literaturii române, a fost numit de criticul Garabet Ibrăileanu "un Homer al nostru". Opera sa reflectă credințele, obiceiurile, limba și filosofia poporului român, ridicând proza românească la același nivel la care Eminescu propulsase poezia.
"Povestea lui Harap-Alb" se deosebește de basmele populare tradiționale prin faptul că tema centrală nu este lupta dintre bine și rău, ci călătoria inițiatică a eroului. Fiecare secvență narativă devine un moment esențial în procesul de maturizare și inițiere a protagonistului.
Harap-Alb este un personaj rotund, care evoluează permanent. El reprezintă tipul naivului, al neexperimentatului, fiind un erou atipic în comparație cu Făt-Frumos din basmele populare. Nu deține puteri supranaturale, poartă căciulă țărănească și manifestă slăbiciuni omenești, plângându-se "ca o fată mare" de probele Spânului.
💡 Statutul social al lui Harap-Alb se modifică dramatic pe parcursul poveștii: de la fiu de crai (mezin privilegiat), la slugă a Spânului și, în final, împărat. Această evoluție reflectă perfect transformarea interioară a personajului.
Pe plan moral, Harap-Alb își dovedește bunătatea, generozitatea și curajul, calități tipice eroilor de basm, dar rămâne mereu în sfera umanului prin defectele sale. Cel mai important aspect moral este respectarea cuvântului dat, o valoare fundamentală în universul creangian.