George Bacovia și simbolismul literar
George Bacovia (pseudonimul lui George Vasiliu) și-a ales numele după denumirea romană a orașului său natal, Bacău. El este principalul reprezentant al simbolismului românesc, un curent literar apărut inițial în Franța ca reacție împotriva romantismului și naturalismului.
Simbolismul se caracterizează prin folosirea simbolurilor, a sugestiei și a analogiei pentru a comunica stări sufletești vagi și imprecise. În poezia lui Bacovia, simbolismul capătă trăsături distincte: muzicalitate stridentă, obsesii redate prin laitmotive, cromatică agresivă și o sintaxă dezarticulată.
Universul bacovian reflectă o lume lipsită de vitalitate, în care predomină tristețea, spleenul, angoasa și disperarea. Moartea nu e doar o stare, ci obiectul unei așteptări continue, întregul univers poetic fiind construit ca o lume artificială, obiectuală.
Descoperă: În poezia lui Bacovia, elementele din natură și obiectele nu sunt simple decoruri, ci simboluri ce reflectă stări interioare profunde. Fiecare culoare, sunet sau obiect are o semnificație ce depășește realitatea concretă.
Poezia "Plumb", care deschide volumul cu același titlu din 1916, este exemplară pentru universul liric bacovian. Simbolul central, plumbul, are multiple semnificații: greutatea metalului sugerează apăsare sufletească, culoarea cenușie evocă monotonia existențială, iar maleabilitatea sa simbolizează labilitatea psihică.
Structurată în două catrene, poezia prezintă două planuri ale existenței: unul exterior (sugerat de cimitir și cavou) și unul interior (reprezentat de sentimentul iubirii pierdute). Prima strofă schițează un spațiu thanatic, dominat de simboluri ale morții: cavou, sicriu, flori de plumb.
Oximoronul "flori de plumb" este esențial - florile, simboluri ale vieții și frumuseții, devin "de plumb", sugerând apăsare și moarte. Solitudinea este exprimată direct prin "stam singur", iar neliniștea prin "era vânt" și verbul "scârțâiau".