Fonetica și tipurile de sunete
Fonetica se ocupă cu studiul sunetelor vorbirii. Aceste sunete se împart în trei categorii principale, fiecare cu propriile caracteristici.
Vocalele sunt sunete melodioase care formează centrul silabei. Ele se pronunță fără sprijin și pot purta accentul: a, ă, î(â), e, i, o, u. Un lucru important este că vocalele pot alcătui singure silabe, cum vezi în cuvântul "a-e-ro-port".
Consoanele sunt sunete dure care nu se pot pronunța fără sprijinul unei vocale și nu pot purta accentul: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ș, t, ț, v, w, x, z. Spre deosebire de vocale, consoanele nu pot forma silabe de sine stătătoare.
Semivocalele sunt sunete melodioase asemănătoare vocalelor, dar rostite mai slab: e, i, o, u. Ele apar mereu în jurul unei vocale, ca în cuvintele "tea-mă" sau "lă-cri-mioa-ră".
⚠️ Atenție la litera "i" de la finalul cuvintelor! Acesta poate fi: vocală sonoră co−dri, vocală mută sau "i" șoptit (nori), sau semivocală (noi).
În limba română, de obicei, fiecărui sunet îi corespunde o literă (principiul fonetic). Există însă și excepții:
- O literă poate nota un grup de sunete: "x" se pronunță "cs" în "ax" sau "gz" în "exil"
- Un sunet poate fi notat prin litere diferite: sunetul "v" poate fi scris "v" (var) sau "w" (watt)
- Un grup de litere poate nota un singur sunet: "ce" notează sunetul (c'), "ghe" notează sunetul (g')