Simbolism și contraste în poezia argheziană
Cadrul austeru al creației este descris prin versurile „Pe un perete de firidă goală/Pe întuneric în singurătate" care subliniază izolarea și ermetizarea discursului poetic. Această experiență carcerală devine fundament pentru o poezie profund personală și inovatoare.
Poetul stabilește o antiteză între neputința umană și puterea divină prin referirea la simbolurile evangheliștilor: „Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul/Care au lucrat împrejurul/Lui Luca, Marcu și Ioan". Absența evanghelistului Matei (simbolizat de om) sugerează o identificare a eului poetic cu condiția umană neputincioasă.
Titlul operei reprezintă o metaforă oximoronică deosebit de sugestivă: „mucigaiul" simbolizează urâtul și grotescul care, trecute prin filtrul conștiinței artistice, devin „flori" - creații estetice valoroase. Această transformare ilustrează perfect ciclul creației argheziene și amintește de opera „Les Fleurs du mal" a lui Baudelaire.
Atenție: Identifică contrastele fundamentale din poezie ı^ntuneric−lumina˘,neputința˘−forța˘creatoare,ura^t−frumos pentru a înțelege mai bine viziunea artistică a lui Arghezi!