Contextul și încadrarea în curentul modernist
Tudor Arghezi, poet modernist inspirat de Charles Baudelaire, a creat prin volumul "Flori de mucigai" o operă ce reflectă experiențele sale biografice din închisoare. Cele 25 de poeme din volum prezintă un univers al damnării, populat de personaje marginale și dominat de ispite și păcate.
Modernismul, ca mișcare literară apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea, se opune tradiționalismului prin promovarea noutății absolute. Poezia lui Arghezi se încadrează în acest curent prin exprimarea sentimentelor puternice prin vocea poetică la persoana I și prin ambiguitatea limbajului obținută prin asocieri inedite de cuvinte.
Tema centrală a poeziei este condiția creatorului în raport cu opera sa și cu lumea exterioară. Incipitul poeziei dezvăluie mediul ostil al creației - închisoarea - unde poetul scrie "cu unghia goală pe tencuială", simbolizând sacrificiul și dorința de a lăsa posterității o operă literară în ciuda privării de libertate.
De reținut! Titlul analitic, de inspirație baudelairiană, reprezintă un oxímoron puternic: "floare" (simbolul vieții și frumosului) alăturat "mucigaiului" (simbol al urâtului și degradării) - o ilustrare perfectă a esteticii urâtului promovate de Arghezi.
În poezie apar și referințe biblice prin enumerarea evangheliștilor Luca, Ioan și Marcu cu simbolurile lor (taurul, leul și vulturul), care întruchipează jertfa și puterea, dar și detașarea de divinitate în mediul ostil al închisorii.