Artistul în claustrare
Poetul se află într-o solitudine impusă și, lipsit de uneltele scriitorului, încearcă să-și exprime nevoia de comunicare prin modalități neconvenționale: „Pe un perete de firidă goală / Pe întuneric" zgârie cu unghia poezia sa.
Condițiile vitrege îi seacă forța creatoare, iar eul liric se compară prin negație cu simbolurile biblice ale evangheliștilor: „nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul care au lucrat împrejurul lui Luca, lui Marcu și lui Ioan". Aceste simboluri fabuloase creează un contrast puternic cu starea sa de deznădejde.
Versurile sunt „făcute cu unghia" și devin „stihuri fără an", imposibil de exprimat în viața reală, dar profund simțite: „Stihuri de groapă / De sete de apă / Și de foame de scrum". Harul poetic, simbolizat de „unghia încovoiată", se tocește, nemaipermițându-i poetului recreația spirituală.
💡 Observă cum Arghezi folosește mâna stângă pentru a scrie - în simbolistica tradițională, stânga era asociată cu forțele demonice, în opoziție totală cu puterea divină a creației!