Secvențele poetice și elementele de stil
A doua secvență poetică (strofa a patra) constituie meditația bărbatului asupra spuselor iubitei: "Ah! Ea spuse adevărul / Eu am râs, n-am zis nimica." Acest moment de reflecție marchează un punct important în dezvoltarea conflictului interior al personajului masculin.
A treia secvență strofeleV−X continuă monologul fetei cu o invitație caldă la împlinirea iubirii în lumea ei terestră: "Hai în codrul cu verdeață / Unde izvoare plâng în vale..." Chemarea iubitei reprezintă alternativa concretă la lumea abstractă a gândirii în care se refugiază geniul.
Ultima secvență poetică strofeleXIII−XIV încheie cercul prin meditația bărbatului asupra iubirii trecute, pe care acum o proiectează în ideal și amintire: "Floare-albastră! floare-albastră!... / Totuși este trist în lume!" Această concluzie melancolică subliniază imposibilitatea reconcilierii dintre cele două lumi.
💡 Reține! Muzicalitatea poeziei este susținută de elemente de prozodie precum rima îmbrățișată, ritmul trohaic și măsura de 7-8 silabe, aspecte care contribuie la farmecul acestei creații.
"Floare albastră" reprezintă o capodoperă a creației eminesciene din perioada de tinerețe, anticipând teme și motive ce vor fi dezvoltate magistral în poemul-sinteză "Luceafărul". Prin contrastele dintre terestru și cosmic, concret și abstract, poezia ilustrează perfect tensiunea romantică dintre aspirația spre absolut și limitările condiției umane.