Structura și elementele de compoziție
Poemul construiește două planuri distincte și opuse. Primul aparține îndrăgostitului și este definit ca un plan cosmic, superior, dominat de elemente astrale. Al doilea aparține fetei și reprezintă un plan terestru, natural, propice iubirii.
Limbajul poeziei este extrem de expresiv, bogat în figuri de stil specifice romantismului. Metafora florii albastre asociată ființei iubite se completează cu epitete în enumerație "frumoasă, nebună, albastră și dulce". Alte elemente stilistice importante sunt comparația "roșie ca mărul" și epitetul personificator "prăpastie măreață".
Imaginile poetice construiesc un contrast puternic. Invitația fetei "Hai în codrul cu verdeață" prezintă natura ca un spațiu ideal pentru iubire, în timp ce finalul "Și-a murit iubirea noastră" sugerează imposibilitatea împlinirii visului de iubire. Sfârșitul brusc evidențiază conștientizarea că omului superior îi este refuzată iubirea terestră.
💡 Observă! Opoziția dintre cele două planuri este marcată și prin timpurile verbale planul fetei folosește predominant viitorul "vomvisa","te−oiținea", în timp ce planul îndrăgostitului folosește prezentul și perfectul compus "amra^s","te−aidus".