Personificarea, Comparația și Enumerația
Personificarea dă viață obiectelor sau fenomenelor naturii, atribuindu-le însușiri omenești. Când citești "cumplita iarnă cerne norii de zăpadă" (Alecsandri), observi cum iarna devine o ființă care poate acționa. E ca și cum natura ar prinde viață în fața ochilor tăi!
Comparația pune față în față două elemente pentru a evidenția unul dintre ele. Sunt ușor de recunoscut deoarece folosesc cuvinte precum "ca", "asemenea", "precum". De exemplu, când Eminescu scrie "Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic", el ne ajută să vedem luna într-un mod nou și interesant.
💡 Poți să recunoști comparația după prezența termenilor de comparație (ca, precum, asemenea, etc.), dar și după faptul că ambii termeni comparați sunt prezenți explicit în text.
Enumerația este o înșiruire de termeni asemănători care întăresc ideea exprimată. În "Grăsuț, curat, atrăgător, în fracul lui strălucitor" (Naum), fiecare cuvânt adaugă o nouă informație despre personaj, creând o imagine completă.
Repetiția dă ritm și muzicalitate textului prin reluarea unor sunete, cuvinte sau structuri. Poate fi:
- Fonetică: când repetăm sunete consoane−aliterația:"Prinvulturiva^ntulviuvuia"sauvocale−asonanța:"Apelepla^ngclar"
- Lexicală: când repetăm cuvinte: "Și plutești, plutești, plutești" (Naum)
Aceste figuri de stil apar frecvent în textele literare și le vei întâlni adesea la ora de română. Nu-ți face griji, cu puțină practică vei deveni expert în recunoașterea lor!