FIGURI DE STIL (partea I)
Personificarea este figura de stil care dă viață obiectelor neînsuflețite sau conceptelor abstracte, atribuindu-le însușiri omenești. Când citești "două clădiri... toată ziua se ceartă", poți observa cum clădirile primesc capacitatea umană de a se certa.
Epitetul este un cuvânt (de obicei un adjectiv) care determină un substantiv sau un verb, evidențiind o însușire deosebită. Există diferite tipuri de epitete: cromatice ("fire albastre"), personificatoare "suspina˘−ngeamurimolatic" sau aflate în inversiune poetică ("albastra lună").
Comparația alătură doi termeni pe baza unor trăsături comune pentru a evidenția caracteristicile unuia dintre ei. Când citești "bate ca un nerod zburdalnic, un graur", observi cum comportamentul graurului este comparat cu cel al unui nerod zburdalnic.
💡 Reține diferența dintre metaforă și comparație: comparația folosește cuvinte precum "ca", "asemenea", "precum", în timp ce metafora exprimă comparația direct, fără aceste cuvinte.
Metafora este o comparație din care lipsește termenul de comparat, denumind direct un obiect prin altul. În exemplul "credința-i real, iubirea vânt și viața fum", conceptele abstracte sunt identificate direct cu alte noțiuni.
Enumerația constă în înșiruirea unor termeni sau argumente pe aceeași temă, amplificând ideea exprimată. "Iată-mă condamnat pentru neștiință, pentru plictiseală, pentru neliniște, pentru nemișcare" arată intensitatea condamnării prin înșiruire.
Repetița folosește în mod sugestiv același cuvânt sau grup de cuvinte pentru a sublinia o idee sau un sentiment important. În versul "Singur, singur, singur într-un tram, departe", repetarea cuvântului "singur" accentuează sentimentul de izolare.
Antiteza pune în contrast două elemente sau idei opuse care se evidențiază reciproc: "Vreme trece, vreme vine / Toate-s vechi și nouă toate" arată contrastul dintre permanență și schimbare.