Caracteristicile povestirii "Fântâna dintre plopi"
Mihail Sadoveanu, considerat cel mai însemnat prozator român, este autorul unor opere celebre precum "Baltagul", "Hanu Ancuței" și "Șoimii". "Fântâna dintre plopi" este o povestire - specie a genului epic în proză, de întindere mică, cu acțiune simplă și personaje puține, prezentând o întâmplare din viața unui personaj.
Tema centrală a operei este iubirea tragică dintre căpitanul Neculai Isac și Marga. Titlul conține simboluri profunde: fântâna, în care apa sugerează viața și iubirea, dar și moartea, iar plopul este considerat arborele singurătății, copac blestemat. Numărul plopilor (patru) din jurul fântânii sugerează tot moartea.
Perspectiva narativă este subiectivă, la persoana I, implicând două planuri: reprezentarea evenimentelor din tinerețe și analiza faptelor. "Fântâna dintre plopi" face parte din volumul "Hanu Ancuței", care include și alte povestiri precum "Iapa lui Haralambie", "Balaurul" și "Județ al sărmanilor".
Observație importantă: Structura narativă la persoana I creează o legătură intimă între cititor și poveste, permițându-ne să trăim experiența personajului direct, ca și cum am fi martori la întâmplările relatate.