Noțiuni de fonetică

Fonetica este știința care studiază sunetele limbii. În limba română, sunetele se împart în:

• Vocale - sunete care se pronunță singure și pot forma silabe: a, e, i, o, u, ă, î (â)
• Consoane - sunete care se pronunță împreună cu o vocală și nu pot forma singure silabe: b, c, d, f, g, etc.
• Semivocale - sunete care se scriu ca vocalele, dar se comportă ca consoanele: e, i, o, u

Într-o silabă există mereu o singură vocală, iar accentul cade întotdeauna pe vocală. La sfârșitul unor cuvinte poate apărea "i șoptit/mut": pomi, flori.

Reține! Pentru a recunoaște tipul unui sunet, poți folosi regula: sunetul pronunțat mai deschis este întotdeauna o vocală.

Grupuri de sunete:

• Diftong: vocală + semivocală (tei, bou) sau semivocală + vocală $pia-tră, soa-re$
• Triftong: vocală + 2 semivocale $le-oai-că, miei$
• Hiat: 2 vocale alăturate pronunțate în silabe diferite $al-co-ol, i-de-al$

Literele sunt semnele grafice ale sunetelor. Există grupuri de litere (CE, CI, GE, GI, CHE, CHI, GHE, GHI) care pot reprezenta un singur sunet sau două sunete, în funcție de poziția lor în cuvânt.

Silaba este sunetul sau grupul de sunete rostit printr-un singur efort expirator. Cuvintele pot fi monosilabice (pom) sau plurisilabice $co-pac$. La despărțirea în silabe, este important să respectăm regulile specifice pentru consoane, vocale și grupuri de sunete.

Reguli de despărțire a cuvintelor în silabe

1. O consoană între două vocale merge la silaba următoare: co-pac, li-te-ra-tu-ră
2. Două consoane între două vocale se despart: con-tact, in-te-res $excepție: grupurile b, c, d, f, g, h, p, t + l/r$
3. În grupuri de trei sau mai multe consoane, despărțirea se face după prima: am-plu, con-trol
4. Două vocale alăturate merg în silabe diferite: i-de-al, al-co-ol

Important! Nu se despart la capăt de rând: cuvintele monosilabice, secvențele de un singur sunet, abrevierile, numele proprii de persoane și numeralele ordinale.

Accentul reprezintă pronunțarea mai intensă a unei silabe într-un cuvânt. Datorită accentului pot fi diferențiate sensurile unor cuvinte care se scriu la fel dar se pronunță diferit.

Fii atent la accentuarea corectă a următoarelor cuvinte:

• adică, aripă, avarie, butelie, caracter
• călugăriță, doctoriță, duminică, fenomen
• ianuarie, miros, regizor, unic, vatman, veveriță

Mulți elevi greșesc pronunțarea cuvintelor: acatist, antic, gingaș, hatman, intim, jilav, penurie, profesor, trafic. Verifică în DOOM3 accentuarea corectă a acestora!

Noțiuni de vocabular

Vocabularul (lexicul) reprezintă totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. Un cuvânt este un grup de sunete cu un înțeles.

Structura cuvântului include:

• Rădăcina - partea care rămâne neschimbată (copil)
• Desinența - sunete de la sfârșitul cuvântului care indică gen, număr, caz, persoană (copilă, copii, copilului)
• Sufixul - sunete adăugate după rădăcină pentru a forma cuvinte noi $copil-iță$
• Prefixul - sunete adăugate înaintea rădăcinii $re-copilări$

Familia lexicală reprezintă cuvintele formate de la același cuvânt de bază: copil, copilărie, copiliță, a copilări.

Câmpul lexical cuprinde cuvinte legate printr-un sens comun: copilărie, părinți, joc, bunici, grădiniță, școală, vacanță.

Știai că? Vocabularul limbii române are o structură mixtă, cu cuvinte provenite din diferite surse și epoci istorice!

După origine, cuvintele pot fi:

• Moștenite din dacă (brad, mazăre) sau latină (pâine, cap, mamă)
• Împrumutate vechi: din slavă (icoană, boier), maghiară (belșug, gând), turcă (cafea, ciorbă)
• Împrumutate noi: din franceză (efect, persoană), engleză (scor, fotbal), italiană (operă, bancă)

După frecvență și valoare, avem:

• Vocabular fundamental (~1500 cuvinte): noțiuni de bază, cunoscute de toți vorbitorii (pâine, masă, apă)
• Masa vocabularului (~90% din totalul cuvintelor): arhaisme (hrisov), regionalisme (dește, păpușoi), neologisme, termeni tehnici, argou

Îmbogățirea vocabularului

Vocabularul se îmbogățește prin mijloace interne și externe.

A. DERIVAREA - formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor și prefixelor

Sufixele se pun după radicalul cuvântului și pot fi:

• Lexicale: formează cuvinte noi (copăcel)
• Gramaticale: creează forme gramaticale (stateam)
• Diminutive: exprimă ideea de mic (copilișor)
• Augmentative: exprimă ideea de mare (copilandru)
• Colective: arată un grup (pruniș)
• De agent: numesc autorul unei acțiuni (Pașcuar)
• Moționale: formează genul opus (ursoaică)

Prefixele se așază înaintea radicalului și pot fi:

• Vechi: ne-, re-, de-, în- (nefăcut, reciti)
• Neologice: hiper-, ante-, bi-, con- (antemedieval)
• Negative: ne-, a-, i-, în- (neregulă, anormal)
• Privative: des-/dez-, de- (desprinde, debloca)
• Iterative: răs-, re-, ră- (răscumpăra, reciti)

Ai grijă! Derivarea parasintetică înseamnă adăugarea de sufixe și prefixe în același timp (înfrunzit), iar derivarea în serie presupune adăugarea lor la un cuvânt deja derivat.

B. COMPUNEREA - formarea cuvintelor noi din cuvinte existente:

• Prin alăturare $zi-lumină, orice$
• Prin subordonare $bună-voință, douăzeci$
• Prin abreviere (UE, TAROM)

Compunerea savantă folosește sufixoide și prefixoide:

• Sufixoide: -cid (insecticid), -fil (anglofil), -graf (ortografic)
• Prefixoide: orto- (ortografic), bio- (biologie), hiper- (hipertensiune)

C. CONVERSIUNEA - schimbarea valorii gramaticale:

• "Scrie frumos" (adjectiv → adverb)
• "Frumosul a plecat" (adjectiv → substantiv)

Procedee de compunere

Compunerea este procesul de formare a cuvintelor noi prin combinarea unor cuvinte întregi, fragmente de cuvinte sau elemente de compunere. Există mai multe procedee:

1. Compunerea prin alăturare (parataxă sau juxtapunere):

• substantiv + substantiv: pușcă-mitralieră, bloc-turn, câine-lup
• adjectiv + adjectiv: româno-francez, anglo-american
• toponime (nume de locuri): Târgu-Jiu, Cluj-Napoca
• particule de compunere: fiecare, altceva, orice, dumnealui

Acest tip de compunere se realizează punând cuvintele unul lângă altul, uneori folosind cratima.

2. Compunerea prin subordonare (hipotaxă):

• subordonare atributivă:

  • substantiv + adjectiv: botgros, coate-goale
  • adjectiv + substantiv: bună-credință, bunăvoință
  • substantiv + substantiv în genitiv: floarea-soarelui, gura-leului
  • substantiv + substantiv cu prepoziție: floare-de-colț, Curtea de Argeș

• subordonare completivă: zgârie-brânză, pierde-vară

• subordonare pentru formarea adjectivelor:

  • culori: roșu-închis, galben-verzui
  • participii: bine-venit, așa-numit

• numerale: doisprezece, douăzeci și doi

Reține! Cratima este folosită în multe compuse, dar nu în toate. Verifică în dicționar când ai dubii despre scrierea unui cuvânt compus!

3. Compunerea prin abreviere (prescurtare):

• cu inițiale: CEC (Casa de Economii și Consemnațiuni), HG (Hotărâre de Guvern)
• cu inițiale și fragmente: TAROM (Transporturile Aeriene Române)
• cu inițiale și cuvinte întregi: FC Argeș (Fotbal Club Argeș)
• cu fragmente de cuvinte: Petrom $"petrol" + "românesc"$

Conversiunea

Conversiunea înseamnă formarea unor cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Este un proces simplu, dar foarte productiv în limba română.

1. Substantivizarea - transformarea altor părți de vorbire în substantive:

• Adjectiv: "Copacul este înalt." → "Mă uit spre înaltul cerului."
• Verb la participiu: "S-au rătăcit prin pădure." → "Rătăciții au sunat după ajutor."
• Verb la supin: "M-am săturat de cântat." → "Cântatul mă relaxează."
• Verb la gerunziu: "L-am văzut suferind." → "Suferindul m-a impresionat."
• Adverb de loc: "Am ajuns aproape de casă." → "Iubește-ți aproapele!"
• Pronume negativ: "Nu cunosc pe nimeni." → "Ești un nimeni!"
• Interjecție: "Of! Ce rău îmi pare!" → "Am un of pe suflet."

2. Adjectivizarea - transformarea altor părți de vorbire în adjective:

• Verb la participiu: "Furtuna s-a liniștit." → "Marea este liniștită."
• Verb la gerunziu: "Ea privea surâzând." → "Chipurile surâzânde mă înveselesc."
• Adverb: "A cântat asemenea unui artist." → "Asemenea fapte sunt de lăudat."

3. Adverbializarea - transformarea altor părți de vorbire în adverbe:

• Adjectiv: "Are un scris frumos." → "A desenat frumos."
• Verb la participiu: "A șoptit ceva." → "A vorbit șoptit."
• Substantiv: "Seara se lasă peste oraș." → "El a ajuns seara."

4. Prepoziționarea - transformarea altor părți de vorbire în prepoziții:

• Adverb: "Totul este liniștit împrejur." → "Împrejurul grădinii este un gard."
• Substantiv: "Balerina are multă grație." → "A câștigat grație efortului."
• Verb la participiu: "I-a mulțumit pentru tot." → "A terminat mulțumită ajutorului meu."

Exercițiu practic! Identifică în texte diferite tipuri de conversiune și observă cum se schimbă sensul și funcția cuvintelor. Acest lucru te va ajuta să recunoști mai ușor acest fenomen și să îl folosești corect în comunicare.