Contextul și particularitățile creației
Poezia lui Blaga se încadrează în modernismul interbelic, opunându-se tradiționalismului prin abandonarea canoanelor prozodice clasice și promovarea unei noi viziuni poetice. Versurile de măsură inegală și organizarea discursivă reflectă principiul poeziei moderne - anormalitatea ca formă de expresie artistică.
Originalitatea lui Blaga stă în sistemul filozofic pe care îl dezvoltă, centrat pe două tipuri de cunoaștere: cea paradisiacă (rațională, științifică) și cea luciferică (intuitivă, creatoare). Poezia sa devine astfel o formă de cunoaștere, o punte între știință și artă, între rațiune și intuiție.
În calitate de poet-filozof, Blaga propune o estetică a misterului care sacralizează necunoscutul în loc să încerce descifrarea lui completă. Subiectivismul poetic și individualismul creator sunt trăsături definitorii ale liricii sale, reflectând refuzul absolutului rațional în favoarea transcendenței.
💡 Interesant este că Blaga nu respinge total rațiunea, ci propune o formă superioară de cunoaștere - cea luciferică - care îmbogățește misterul în loc să-l diminueze.