Structură și secvențe poetice
Prima secvență (primele cinci versuri) exprimă refuzul cunoașterii logice, raționale, paradisiace. Cele patru elemente enumerate pot fi grupate simbolic: "flori-morminte" ca limite temporale ale ființei, "ochi-buze" ca modalități de cunoaștere spirituală și afectivă.
A doua secvență se construiește pe relații de opoziție: "eu-alții", "lumina mea-lumina altora", creând o antiteză între cele două tipuri de cunoaștere, paradisiacă și luciferică. Conjuncția "Căci", pronumele personal "eu" și verbele la persoana I întăresc opțiunea poetică pentru cunoașterea luciferică.
A treia secvență reprezintă concluzia, în care eul liric își reafirmă opțiunea pentru cunoașterea care, asemenea luminii lunii, amplifică misterul în loc să-l risipească. Poemul are 20 de versuri cu măsuri variabile, într-o singură strofă, fără a respecta un tipar fix de rimă - evidențiind preferința poetului pentru versul liber și explorarea unor noi forme de expresie.
De reținut! Această artă poetică modernă și filosofică reprezintă confesiunea unui poet care pledează cu fermitate pentru protejarea tainelor universului prin contemplare, nu prin explicare rațională.