Antiteze și metafore revelatoare
A doua secvență a poeziei se construiește pe câteva perechi de antiteze semnificative: EU-ALȚII, LUMINA MEA-LUMINA ALTORA, LUMINA-ÎNTUNERIC. Aceste contraste evidențiază opoziția între cele două tipuri de cunoaștere.
Cunoașterea luciferică (intuitivă) aparține eului liric în ipostază de artist, în timp ce cea paradisiacă (rațională) este specifică celorlalți și este respinsă de poet. Metaforele "vraja nepătrunsului ascuns" și "adâncimi de întuneric" creează imaginea unui spațiu sacru, protejat, la care accesul se face doar prin cunoaștere luciferică.
Repetarea pronumelui "eu" accentuează lirismul subiectiv, în timp ce metafora "luminii" funcționează ca un leitmotiv în poezia blagiană. Ultimele versuri au rol de concluzie și introduc iubirea ca metodă de acces la adevăr.
Observație! Repetiția enumerației "și flori, și ochi, și buze și morminte" creează o simetrie perfectă cu prima secvență, sugerând etapele perfecționării ființei, de la materie la spirit.