ANALIZA POEZIEI
Textul lui Blaga se încadrează în curentul modernist prin mai multe caracteristici esențiale. Deși păstrează o structură clasică, sub forma unui monolog liric, poezia se distanțează de tradițional prin viziunea profund originală și prin limbajul metaforic complex.
Modernismul poeziei reiese din utilizarea metaforelor revelatorii - figuri de stil remarcabile care sugerează atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale universului. Un exemplu elocvent este „în preajma înțelesurilor boabe de minuni", prin care Blaga se referă la esența misterioasă a lucrurilor care rămâne intactă în procesul cunoașterii.
Tema centrală a poeziei este cunoașterea și atitudinea creatorului față de misterele universului. Încă din primul vers - „eu nu strivesc corola de minuni a lumii" - poetul își afirmă programul estetic, opunându-se cunoașterii raționale care „ucide" misterul. Prin enumerarea „lumina ce-o simt năvălind în lume / în piept pe buze / ori în morminte" sunt sugerate etapele vieții: priveliști (copilăria), ochi (adolescența), buze (maturitatea) și morminte (moartea).
💡 Important! Atitudinea lirică din această poezie definește întreaga filozofie blagiană despre cunoaștere - poetul preferă o abordare care păstrează și îmbogățește misterul în loc să îl distrugă prin analiză rațională.